Gantz Review

La o primă vedere, Gantz pare a fi alcătuit din două părţi. Prima parte e o disecţie discordantă a minţii umane prin care se examinează gândurile personale şi emoţiile ce trec prin mintea societăţii. A doua parte e un joc de-a vânatul de extratereştri, un fel de Men in Black varianta anime. Combinaţi cele două părţi şi veţi obţine o serie care vă va lăsa uimiţi pe tot parcursul vizionării. Fiecare scenă în parte pare a fi incoerentă şi bizară, dar precum piesele unui puzzle ce stau împrăştiate pe jos, toate se vor uni la un moment dat într-un loc specific şi vor alcătui un spectacol fascinant.

Încă de la început, privitorii vor şti că se află la linia de start a unui nou eveniment. Kei este prezentat ca un licean arogant care are prostul obicei de a avea o erecţie de fiecare dată când mintea îi zboară la fete. Pe parcurs ce îl urmăm în staţia subterană de tren vedem pentru prima dată aspectul acestui spectacol care va captiva privitorii încă de la început. În loc ca evenimentele să fie relatate la persoana a treia, Ganz este relatat dintr-un punct de vedere omniscient şi omniprezent. Gândurile din mintea tuturor ce apar în prim plan capătă glas astfel încât centrul acţiunii este împărţit între vocea personajului principal şi cea a societăţii ca tot unitar. Asta determină oportunitatea perfectă pentru a examina societatea şi modul în care creatorul priveşte umanitatea. Oamenii sunt înfăţişaţi ca fiind egoişti şi cu o gândire îngustă, trăind doar pentru epicureism şi emoţii ieftine. Aceasta reprezintă scena de ansamblu pentru evenimentele ce vor urma.

Când un beţiv cade printre şinele de cale ferată, nimeni nu intenţionează să îl ajute, cu excepţia unui licean pe nume Katou. Cu ajutorul lui Kei, care îi fusese prietenul său din copilărie, acesta reuşeşte să îl salveze pe bătrân, dar sunt izbiţi amândoi de tren. În mod misterios, cei doi se trezesc că sunt în viaţă, dar că se află într-o cameră din Tokyo împreună cu alţi oameni care, de asemenea, au murit de curând. Exact atunci când lucrurile încep să se liniştească, atenţia audienţei este captată de către o bilă mare şi neagră ce se afla în mijlocul camerei. Apar nişte cuvinte pe aceasta, spunându-le ocupanţilor acelei camere că "o nouă dimineaţă a început". Din acel moment se desfăşoară o poveste despre conspiraţie şi criminali extratereştri, adăugând un plus de acţiune acestui amestec deja eclectic.

Ceea ce diferenţiază pe Gantz de alte masacrări de extratereştri îl reprezintă modul în care este prezentat. Atmosfera e ajutată de un soundtrack energizant ce-şi are originea într-un hip hop electrifiant şi tinde apoi spre o melodie de fundal ce îţi dă fiori. E atât de variat şi fără şir pe cât pare, ceea ce scoate la iveală întreaga aromă a poveştii. Trecând uşor de la genericul "Acţiune! Şi aventură!" al solo-urilor de chitară electrică şi cântece stranii, cu mici influenţe de trance, muzica este absolut fascinantă.

Luând în considerare că animaţia este pusă în valoare de către renumitul studio Gonzo, rezultatul este o serie armonios realizată cu un storyline solid, personaje intrigante şi ceva care este plăcut atât simţurilor cât şi minţii. Până la urmă, cum e mai uşor să faci fanii fantasy să saliveze de poftă dacă nu să le arunci în faţă numele Gonzo, înfăşurat într-un ambalaj lucios de pseudo-pshihoanaliză? Personajele plac ochiului precum şi totul din jur; e pur şi simplu un spectacol pregătit să reziste la avalanşa de amatori de SF salivând.

Plonjările în psihicul uman, luminat când şi când de o fată depuiată... Gantz este unul dintre cele mai bune spectacole pe care am avut ocazia să le vizionez. Există atât de multe elemente în el să îţi provoci mintea încât e aproape păcat să le laşi să treacă pe lângă tine. E cu siguranţă una dintre seriile pe care trebuie să le urmăriţi.